Definiții

O invenție este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul tehnicii (Legea nr. 64/ 1991, art. 11 (1)).

O invenție este considerată ca fiind susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său poate fi fabricat sau utilizat într-un domeniu industrial, inclusiv în agricultură (Legea nr. 64/ 1991, art. 12 (1)).

brevetul acordat conform Convenţiei brevetului european

Procesul prin care inventatorul/titularul unei invenții sau al unui brevet de invenție transmite total sau parțial drepturile de proprietate industrială unui cesionar (persoană fizică sau instituție care primește drepturile de proprietate industrială).

Data de depozit a unei cereri de brevet de invenție reprezintă data la care sunt depuse toate documentele necesare, inclusiv descrierea completă. (HG nr. 547/2008, art. 15(1,c), art 16 (1); Legea nr. 64/1991, art. 14).

Implementarea unui produs, serviciu sau proces nou sau substanțial îmbunătățit, ori a unei metode de marketing sau a unei afaceri noi, în activitatea practică, în organizarea locului de muncă sau a relațiilor externe.

Punerea în aplicare a unei metode de producție sau de distribuție noi sau îmbunătățite considerabil, care implică schimbări semnificative referitoare la tehnicile, echipamentele și/sau programele de calculator.

Introducerea în circuitul economic a unui produs sau serviciu care este nou sau îmbunătățit substanțial în privința caracteristicilor și utilizărilor sale. Îmbunătățirile substanțiale pot fi aduse asupra specificațiilor tehnice, componentelor sau materialelor, ale programelor de calculator încorporate, ale utilizării sau asupra altor caracteristici funcționale.

orice invenţie având ca obiect un produs sau un procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca aceasta să fie nouă, să implice o activitate inventivă şi să fie susceptibilă de aplicare industrială (Legea nr. 64/1991, art. 6 (1)).

sunt invenţiile care se referă la un produs care constă din sau care conţine material biologic ori care se referă la un procedeu prin care este obţinut, prelucrat sau utilizat materialul biologic (art. 7 alin. (2) lit. a), b) şi c) din Legea 64/1991).

sunt invenţiile care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) au rezultat din exercitarea atribuţiilor de serviciu ale inventatorului, încredinţate în mod expres în cadrul contractului individual de muncă şi în fişa postului sau stabilite prin alte acte obligatorii pentru inventator, care prevăd o misiune inventivă;

b) s-au obţinut, pe durata contractului individual de muncă, precum şi pe o perioadă de maximum 2 ani de la încetarea acestuia, după caz, prin cunoaşterea sau utilizarea experienţei angajatorului, prin folosirea mijloacelor materiale ale angajatorului, ca urmare a pregătirii şi formării profesionale dobândite de inventatorul salariat prin grija şi pe cheltuiala angajatorului ori prin utilizarea unor informaţii rezultate din activitatea angajatorului sau puse la dispoziţie de acesta (Legea 83/2014, art. 3 (1)).

Contractul prin care posesorul unui brevet de invenție acordă dreptul de utilizare și de valorificare a acestuia unei persoane fizice sau juridice, contra cost. Licenţa este exclusivă când licenţiatorul se obligă să nu mai transmită drepturile cu privire la exploatarea invenţiei şi altor persoane și este neexclusivă dacă licenţiatorul îşi rezervă posibilitatea de a acorda dreptul la exploatarea invenţiei şi altor persoane.

Misiunea inventivă stabileşte domeniul tehnologic în care se încadrează problema sau problemele tehnice pentru a căror rezolvare inventatorul salariat are o obligaţie contractuală sau care decurge din alte acte obligatorii să aducă o contribuţie creativă corespunzător atribuţiilor de serviciu.

Protejează, în condițiile legii, orice invenție tehnică, cu condiția să fie nouă, să depășească nivelul simplei îndemânări profesionale și să fie susceptibilă de aplicare industrială (Lege 350/2007).

O invenție este nouă dacă NU este cuprinsă în stadiul tehnicii. Stadiul tehnicii cuprinde toate cunoștințele care au devenit accesibile publicului printr- o descriere scrisă sau orală, prin folosire sau prin orice alt mod, până la data depozitului cererii de brevet de invenție. (Legea nr. 64/1991, art. 9 (1) (2)).

este ansamblul drepturilor asociate activităţii intelectuale în domeniul, literar, artistic şi ştiinţific. Ea cuprinde două categorii: (a) proprietatea literară, artistică şi ştiinţifică și (b) proprietatea industrială.

Include brevete de invenție (patente), mărci și indicații geografice, desene și modele industriale și topografii pentru produse semiconductoare.

Persoană fizică sau juridică care deține dreptul de proprietate industrială asupra invenției. Acesta poate să fie inventatorul sau angajatorul, conform legii.

Ansamblul de activități desfășurate, cu sau fără bază contractuală, pentru a disemina informații, a acorda consultanță, a transmite cunoștințe, a achiziționa utilaje și echipamente specifice, în scopul introducerii în circuitul economic a rezultatelor cercetării, transformate în produse comerciale și servicii.

procesul prin care rezultatele cercetării competitive ajung să fie utilizate, conform cerințelor activității industriale sau comerciale, în viața socială, economică și culturală, cum ar fi vânzare de produs/tehnologie, furnizare de servicii, închiriere, concesionare, preluare în producția proprie, transmiterea cu titlu gratuit, transfer de drepturi de proprietate intelectuală.