2.3. Definiții

O invenție este considerată ca fiind susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său poate fi fabricat sau utilizat într-un domeniu industrial, inclusiv în agricultură (Legea nr. 64/ 1991, art. 12 (1)).

Procesul prin care inventatorul/titularul unei invenții sau al unui brevet de invenție transmite total sau parțial drepturile de proprietate industrială unui cesionar (persoană fizică sau instituție care primește drepturile de proprietate industrială).

este contractul prin care titularul brevetului de invenţie, în calitate de cedent, transmite cesionarului, în tot şi în parte, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul asupra brevetului de invenţie.

reprezintă ansamblul entităţilor constituite în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 406 / 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice specifice privind constituirea, funcţionarea, evaluarea şi acreditarea entităţilor din infrastructura de inovare şi transfer tehnologic, precum şi modalitatea de susţinere a acestora, în scopul valorificării rezultatelor cercetării şi dezvoltării tehnologice.

Implementarea unui produs, serviciu sau proces nou sau substanțial îmbunătățit, ori a unei metode de marketing sau a unei afaceri noi, în activitatea practică, în organizarea locului de muncă sau a relațiilor externe.

Punerea în aplicare a unei metode de producție sau de distribuție noi sau îmbunătățite considerabil, care implică schimbări semnificative referitoare la tehnicile, echipamentele și/sau programele de calculator.

Introducerea în circuitul economic a unui produs sau serviciu care este nou sau îmbunătățit substanțial în privința caracteristicilor și utilizărilor sale. Îmbunătățirile substanțiale pot fi aduse asupra specificațiilor tehnice, componentelor sau materialelor, ale programelor de calculator încorporate, ale utilizării sau asupra altor caracteristici funcționale.

Contractul prin care posesorul unui brevet de invenție acordă dreptul de utilizare și de valorificare a acestuia unei persoane fizice sau juridice, contra cost. Licenţa este exclusivă când licenţiatorul se obligă să nu mai transmită drepturile cu privire la exploatarea invenţiei şi altor persoane și este neexclusivă dacă licenţiatorul îşi rezervă posibilitatea de a acorda dreptul la exploatarea invenţiei şi altor persoane.

invenție tehnică nouă, care depaşeşte nivelul simplei îndemânări profesionale şi este susceptibilă de aplicare industrială; se solicita modelul de utilitate în situaţia în care nu se poate acorda un brevet de invenţie deoarece aceasta nu îndeplineşte condițiile impuse de Legea 64/1991 privind brevetele de invenție cu modificările și completările ulterioare sau în cazul în care solicitantul preferă, din cauza timpului prea îndelungat necesar acordării unui brevet sau costurilor pe care un astfel de act le presupune, să renunţe la ideea de a obţine un brevet de invenţie şi solicită înregistrarea unui model de utilitate.

Include brevete de invenție (patente), mărci și indicații geografice, desene și modele industriale și topografii pentru produse semiconductoare.

reprezintă drepturile băneşti ce revin inventatorului individual /colectiv angajat, la finalul procesului de brevetare şi obţinere a brevetului (pentru invenţia de serviciu) din partea angajatorului, în condiţiile Legii 83/2014.

un soi pentru care se acordă un brevet pentru soi de către ISTIS

Persoană fizică sau juridică care deține dreptul de proprietate industrială asupra invenției. Acesta poate să fie inventatorul sau angajatorul, conform legii.

Ansamblul de activități desfășurate, cu sau fără bază contractuală, pentru a disemina informații, a acorda consultanță, a transmite cunoștințe, a achiziționa utilaje și echipamente specifice, în scopul introducerii în circuitul economic a rezultatelor cercetării, transformate în produse comerciale și servicii.

este o companie înființată în baza unui acord pentru un transfer oficial de proprietate intelectuală/tehnologie de la o instituție (USAMV din București) la o firmă nou creată.

procesul prin care rezultatele cercetării competitive ajung să fie utilizate, conform cerințelor activității industriale sau comerciale, în viața socială, economică și culturală, cum ar fi vânzare de produs/tehnologie, furnizare de servicii, închiriere, concesionare, preluare în producția proprie, transmiterea cu titlu gratuit, transfer de drepturi de proprietate intelectuală.